Pentru a obţine o imagine mărită, faceţi "click" pe butonul dreapta al mouse-lui pe oricare imagine şi apoi alegeţi obţiunea: "deschide legătura în filă nouă"...

Ioan DANILIUC, o viaţă dedicată maximafiliei...

Dr. Ioan DANILIUC
Născut la 18 februarie 1948 în oraşul Suceava. După absolvirea liceului „Ştefan cel Mare” din localitate a urmat cursurile şcolii Tehnice Sanitare din Iaşi, iar în perioada 1968-1974 cele ale Facultăţii de Medicină Generală şi ale Institutului Medico-Militar din Bucureşti.
Activitatea filatelică organizată o începe în 1960 când devine membru al Filialei AFR Suceava unde rămâne membru cotizant până în 1974. Din acest an activează în cadrul Filialei AFR Vrancea ca membru al cercului filatelic „Unirea” din Focşani, deţinând funcţiile de membru al Comitetului şi apoi secretar al acestei asociaţii. Mutat la Bucureşti în 1988, se tranferă ca membru al cercului „Bucur” din cadrul Asociaţiei Filateliştilor din Bucureşti, un an mai târziu fiind ales în comitetul de conducere al acestei structuri. În 1990 devine membru supleant al Societăţii Române de Filatelie Tematică şi Maximafilie, structură în care deţine funcţia de secretar şi apoi de preşedinte. Din anul 1996 până la finele anului 2007 a fost preşedintele Comisiei de Maximafilie a F.F.R. În anul 2000 este ales în funcţia de secretar general al AFR şi membru al colegiului de redacţie al revistei „Filatelia”, funcţii ce le deţine până în anul 2006. La Congresul FIP de la Madrid din anul 2000, este ales ca membru al Biroului Comisiei F.I.P. de Maximafilie unde a activat până în anul 2004. În anul 2007 îşi înscrie numele pe lista fondatorilor Societăţii Române de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga” cu sediul la Bacău sub preşedinţia gen. Vasile Doroş, detinând funcţia de vicepreşedinte. Concomitent, deţine calitatea de membru al Asociaţiei „Les Maximaphiles Français” şi al Asociaţiei Italiene de Maximafilie.
Indeferent din ce structură a făcut parte, numele doctorului Daniliuc Ioan se regăseşte în cataloagele şi documentele majorităţii manifestărilor filatelice din ultimii treizeci de ani. În calitate de membru al comisiilor de organizare, membru sau preşedinte de juriu, semnatar al unor articole de specialitate, expozant sau simplu machetator de ştampile şi materiale ocazionale, amprenta prezenţei sale în peisajul filatelic românesc şi într-o oarecare măsură, în cel european, este evidentă şi recunoscută.
Sursa: DANILIUC, IOAN, „Maximafilia în România – La maximaphilie en Roumanie”, editura Axa Botoşani, 2008 – ISBN 978-973-660-315-0
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
MĂRTURISIRI DESPRE UN PRIETEN DE NEPREŢUIT: dr. Valeriu NEAGA
„Data de 9 iulie 2013 a marcat trecerea a 10 ani de la dispariţia celui care a fost Dr. Valeriu Neaga. Dispariţia sa a lăsat un gol imens atât în lumea filatelică şi maximafilă, cât şi în sufletul celor care l-au cunoscut şi i-au fost aproape. Întreaga viaţă şi-a dedi­cat-o familiei, profesiei şi pasiunii pentru filatelie investind în toate aceeaşi responsabilitate, seriozi­tate şi dragoste.
Pasiunea pentru filatelie, îm­brăţişată încă din fragedă tine­reţe, a fost acompaniată în permanenţă de un talent organi­zatoric deosebit. Calităţile sale morale, formate pe fondul unei educaţii elevate primite în me­diul intelectulal al familiei preo­tului Neaga din Pereni, jud. Lapuşna (astăzi în Republica Moldova), au dezvoltat în perso­nalitatea sa aptitudini de lider. Dar nu un lider care s-a impus prin intransigenţa propriilor idei susţinute prin violenţă verbală ci dimpotrivă, doctorul Neaga era în stare să asculte zeci de minute pe cineva, cu o răbdare duhovni­cească, fără să scoată o vorbă, ca în final să dea răspunsuri scurte, inteligente şi logice, pline de to­leranţă şi respect faţă de interlo­cutor. Alteori printr-o întrebare simplă, inteligentă, adesea cu o fină tentă umoristică, fără a jigni, punea capăt discuţiei demon­tând fantezia teoretică a interlo­cutorului.
Seriozitatea şi logica înţelegerii şi interpretării pasiunii filatelice au fundamentat succesele sale în do­meniul creării unor structuri orga­nizatorice care să transforme fila-telia dintr-o preocupare pur colecţionistică dominată de acumulare haotică, într-o veritabilă activitate ştiinţifică. În acest sens stau mărturie acţiunile sale întreprinse de-a lungul timpului. Este suficient de amintit că de numele doctoru­lui Neaga se leagă înfiinţarea şi funcţionarea unei suite de struc­turi filatelice şi mai ales maximafile în cadrul cărora s-au iniţiat activi­tăţi care au făcut cinste mişcării fila­telice româneşti. Începând cu anul 1947, îi întâlnim numele printre ini­ţiatorii înfiinţării la Cluj-Napoca a primului cerc filatelic studenţesc din ţară; 10 ani mai târziu la Bacău, se situează în fruntea fondatorilor primului cerc de maximafilie, con­tinuând astfel cu activităţi finali­zate ca de exemplu înfiinţarea „Secţiei de maximafilie” a AFR (de­venită apoi Comisie).
Concomitent a iniţiat şi a orga­nizat manifestări maximafile de amploare care au culminat cu expo­ziţia „
Euromax’74”, manifestare de mare răsunet internaţional care a marcat debutul impunerii maximafiliei în cadrul FIP, soldată cu în­fiinţarea „Comisiei de Maximafilie” a FIP, structură a cărei preşedinţie a deţinut-o în perioada 1982 -1988. Remarcabilă a fost contribuţia sa la elaborarea regulamentelor FIP de maximafilie.Ultima sa creaţie în domeniul organizatoric a fost înfiinţarea în anul 1990 a Societăţii Române de Fi­latelie Tematică şi Maximafilie (SRFTM), în care a activat întâi ca preşedinte, apoi ca preşedinte de onoare, până la stingerea din viaţă.
Mă număr printre acei privile­giaţi pe care soarta şi pasiunea co­mună i-au adus în preajma doc­torului Valeriu Neaga. Rememorez cu plă­cere momentele colaborării noastre; împărtăşeam cu entuziasm iniţiativele sale, am fost alături la multe activităţi importante pentru viaţa maximafilă românească. Am participat astfel la eforturile creării SRFTM, la editarea buletinelor in­formative ale acesteia, realizate în condiţii modeste dar care a fost unul din visurile sale de căpătâi, editarea şi publicarea
Anuarului membrilor SRFTM, precum şi la organizarea unor manifestări expoziţionale cum au fost ediţiile BALCANMAX de la Atena şi Cluj-Napoca. Am fost împreună la sim­pozioane interne şi internaţionale, în comisii de jurizare sau la reu­niuni ale Comisiei FIP de Maxima­filie. Au fost momente de neuitat; rememorându-le, ajung la con­cluzia că fără doctorul Neaga, amintirile mele ar fi fost mai să­race iar activitatea mea filatelică mai searbădă, mai lipsită de esenţă şi de farmec.
Doctorul Valeriu Neaga a fost un OM care a sfinţit locurile pe unde viaţa l-a dus, a fost o FLA­CĂRĂ care a ars cu pasiune pen­tru toţi cei ce-l înconjurau şi îi erau apropiaţi, a fost o STEA care a strălucit pe firmamentul unei pa­siuni căreia
i s-a dedicat de-a lun­gul întregii vieţii.”

                                                                                                                                                                      dr. Ioan DANILIUC

***************
MAXIMAFILIA –CERCETARE ŞI ALTRUISM.

************

Doctorul Ioan Daniliuc este recunoscut drept cel mai asiduu cercetător al istoriei maximafiliei şi unul dintre principalii participanţi la dezvoltarea acestei ramuri a filateliei. Lucrările sale de teorie a maximafiliei şi de istorie a maximafiliei româneşti şi mondiale sunt considerate indispensabile oricărui maximafilist. Aceste lucrări s-au bucurat de un imens succes la cititori şi au beneficiat, la apariţie, de elogii ale criticilor, specialiştilor şi maximafiliştilor. Revistele de specialitate au prezentat lucrările şi au consemnat ecouri pozitive.

 Relatarea colegilor francezi: http://www.maximaphiles-francais.org/?Une-histoire-de-Maximaphilie-en

  ****************
Alte relatări inedite pot fi citite aici:
 ***************************************

REGULA JOCULUI. 
O mărturisire consemnată pe coperta a IVa a lucrării
„Ghid de maximafilie”:


„Ideea acestei modeste lucrări s-a ivit în urma vizionării unui număr apreciabil de exponate de maximafilie, prezentate cu prilejul mai multor expoziţii de profil în ultimii 20 de ani. Evoluţia exponatelor, atât ca formă cât şi conţinut a fost evidentă.

[...] în maximafilia devenită competiţie trebuie respectată «regula jocului», regulă bazată pe logica existenţei unor factori ce fundamentează întreaga activitate maximafilă."



Momente remarcabile, model de colaborare, la expoziţia
"EXPOMAX Bacău 600",
în juriu împreună cu somităţi mondiale ale maximafiliei.


DOLIU ÎN MAXIMAFILIA ROMÂNEASCĂ


14.06.1925 – 27.09.2013
Dr. Petru Pitea, unul dintre cei mai activi filatelişti români, expozant, promotor şi cercetător în domeniul maximafiliei a trecut la cele Veşnice! Fondator şi apoi , "Membru de Onoare" al Societătii Române de Maximafilie "dr. Valeriu Neaga", răposatul dr. Petru Pitea , rămâne în inimile şi conştiinţa celor care l-au cunoscut, drept unul dintre cei mai valoroşi maximafili români. După zece ani de la despărţirea de bunul său prieten, dr. Valeriu Neaga, ne părăseşte pe noi pe Pământ pentru a se reîntâlni cu el în Veşnicie.
Condoleanţe familiei şi tuturor foştilor săi colaboratori şi prieteni !
Odihnească-se în pace!
Să ne reamintim de dr. Petru Pitea recitindu-i mărturisirile la 
 http://rememberneaga.blogspot.ro/2013/01/dr-petru-pitea-marturisiri.html
- - - - - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - -

Comentarii în CARTEA DE CONDOLEANŢE

Chers amis,
C'est avec une grande tristesse que je viens d'apprendre la mort de dr. Petru Pitea.
Mes condoléances sincères à tous les membres de sa famille, au Président Vasile Doroş et à tous les membres de la Société Roumaine de Maximaphilie "Dr. Valeriu Neaga" pour le décès de notre ami Petru. Il est vrai qu'il s'agit d'une grande perte  pour sa famille mais aussi pour la famille Maximaphilie Roumaine, Européenne et mondiale. A la réunion prochaine, nous, les membres du Bureau de la Fédération de Chypre nous allons tenir 1 minute de silence à sa mémoire.
A bientôt   
Nicos Rangos 
Président de la Fédération philatélique de Chypre 
Efiro 2004 - Nicos Rangos, Coriolan Chiricheş şi Petru Pitea
- - - - - - -  - - - - - - - - - - - - -

Dear friends Romanian,
On behalf of the Bureau Members of the
FIP Maximaphily Commission and as Chairman of the Commission, I would like to present to the 'Romanian Society of Maximaphily "Dr. Valeriu Neaga".
Dr. Petru Pitea was a Maximaphily researcher, exhibitor and founder of your
and in particular to the family of Dr. Petru Pitea my sincere Condolences for his passing away. 'Romanian Society of Maximaphily "Dr. Valeriu Neaga"; truly a reknown Romanian Maximaphilst.
He will be truly missed.
With Kind Regards

George Constantouraki
sChairman, F.I.P. Maximaphily Commission
  - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Mes chers  Amis,
C’est avec une grande peine que j’apprends la disparition de l’estimé Dr Petru Pitea.
Les Maximaphiles Français, et moi-même, adressons nos sincères condoléances à tous les membres de sa famille, au Président Vasile Doros, et à vous tous ses amis, membres de la Société Roumaine de Maximaphilie «Dr Valeriu Neaga».
La disparition d’un membre fondateur de notre classe «la Maximaphilie» nous laisse toujours  très tristes, mais elle doit renforcée en nous la volonté de faire perdurer cette discipline qu’il appréciait particulièrement et à laquelle il avait consacré beaucoup d’enthousiasme.
Avec notre reconnaissance, nous rendons hommage à sa mémoire.
Recevez tous nos très sincères amitiés.
Anny BOYARD
Présidente des Maximaphiles Français 
- - - - - - -  - - - - - - - - - - - - -
Chers amis,
Les condoléances transmises par vous ont soulagé la douleur causée par la perte de notre bon ami, le docteur Petru Pitea. On vous a sentis proches de nous, ces jours pleins de tristesse. Nous nous sommes rendu compte du fait que la famille européenne des maximaphiles est vraiment unie et forte.
Au nom des maximaphiles roumains en deuil, nous vous transmettons des remerciements pour le soutien moral que nous avons eu de la part des collègues de vos pays et nous vous assurons de 
notre gratitude et de considération.
 Vasile Doroş
Prèsident de la Société Roumaine de Maximaphilie „Dr. Valeriu Neaga”

Mihai Ceucă
Secrétaire-trésorier de la SRMDVN
-  -  -  -  -  -  -  -  -  -  -  -  -   -
Dragi prieteni,
Condoleanţele transmise de voi ne-au alinat durerea cauzată de pierderea bunului nostru prieten, dr. Petru Pitea. V-am simţit aproape de noi în aceste zile triste şi ne-am consolidat ideia că familia europeană a maximafiliştilor este unită şi puternică.
În numele maximafiliştilor români îndoliaţi vă transmitem mulţumiri pentru susţinerea morală pe care am avut-o din partea colegilor din ţările voastre şi vă asigurăm de întreaga noastră recunoştinţă şi consideraţie.

Vasile Doroş

preşedinte al Societăţii Române de Maximafilie „Dr. Valeriu Neaga”

Mihai Ceucă
secretar-trezorier al SRMDVN
-  -  -  -  -  -  -  -  -  -  -  -  -

DE 10 ANI FÃRÃ DR. VALERIU NEAGA


Filateliştii care l-au cunoscut şi l-au apreciat pe marele maximafilist
dr. Valeriu Neaga 
aduc un pios omagiu celui trecut acum la cele veşnice şi care odihneşte în
cimitirul Bellu din Bucureşti.
foto Alexandru Bartoc
 ***** ***** *****
DR. VALERIU NEAGA, POMENIT LA 10 ANI DE LA TRECEREA LA CELE VESNICE.
S-au scurs zece ani de la ziua de 9 iulie 2003, zi în care doctorul Valeriu S. Neaga a trecut la Domnul. Ne-a lăsat pe noi aici, pe Pământ, să continuăm cele iniţiate de El în ale filateliei şi maximafiliei. Cei care i-au fost aproape în toate acţiunile desfăşurate şi devenite istorie a filateliei româneşti s-au străduit să păstreze aprinsă şi flacăra maximafiliei, copilul de suflet şi din suflet al doctorului Neaga. Pentru a spori efectul acţiunilor, maximafiliştii şi-au dat mâinile constituind o asociaţie naţională specializată şi nu se putea altfel decât ca stindardul asociaţiei să fie însuşi dr. Valeriu Neaga, prin numele său. Dedicaţi memoriei mentorului spiritual, membrii Societăţii Române de Maximafilie “Dr. Valeriu Neaga” au închinat toate evenimentele maximafile organizate celui care încă, ne mai îndrumă gândurile şi faptele din locurile Veşniciei.
A venit vremea ca în locul bilanţurilor să depănăm câteva mărturisiri despre timpurile când doctorul ne vorbea îndrumându-ne sau mulţumindu-ne şi, mai cu seamă, a venit vremea să-I adresăm cu pioşenie un gând de recunoştinţă. Călăuziţi de aceste gânduri, maximafiliştii şi cartofiliştii au convenit să dedice simpozionul de la Piatra Neamţ doctorului Valeriu Neaga. Cu devotamentul care nu l-a trădat niciodată până acum, bunul prieten Viorel Nicolau s-a mai dedicat o dată organizării unei întâniri filatelice (a douăzecea) între colegii de pasiune filatelică din toată ţara. 
Mărturisiri la ceas de seară
Încă din seara de 5 iulie 2013, la întâlnirea “de încălzire” pentru simpozion, au început să fie depănate mărturisirile despre doctorul Neaga şi abnegaţia lui faţă de maximafilie. Sub privirea blândă trimisă de doctor dintr-un tablou “In memoriam”, mărturisirile s-au depănat sâmbătă, 6 iulie, la târgul filatelic desfăşurat la umbra deasă a grădinii de vară UNIC din Piatra Neamţ. La o masă încărcată cu rarităţi cartofile, reprezentanţii a trei generaţii de colecţionari savurau mărturisirile patriarhului cartofiliei, ing. Siviu Dragomir despre reacţiile de protejare a maximafiliei ale exponentului “consumatorilor de cărţi poştale” dr. Valeriu Neaga. Preluat de un ziarist pentru a oferi un interviu, nea Silviu a acceptat totuşi, ideia că e mai bine să faci o maximă decât să rupi o carte poştală ilustrată. Evident, se grăbea la interviu…

Panorama târgului
Argumentări pentru mărturii
Trei generaţii cu mărturiile lor
 Filateliştii participanţi la târg au participat apoi la simpozionul la care, după um pios moment de reculegere dedicat memoriei doctorului Neaga şi prietenilor săi plecaţi între timp să-l întâlnească direct în veşnicia Domnului, au avut loc dezbateri susţinute pe teme cartofile nemţene. Intervenţiile prof. Sergiu Găbureac au liniştit mereu spiritele iar flacăra unei candele aprinse lumina gândurile participanţilor chemând la a continua mărturisirile cu devoţiune. 
Moment de reculegere
Amfitrionul Viorel Nicolau în plină acţiune
Prof. Sergiu Găbureac animând dezbaterile...
Şi aşa s-a şi întâmplat deoarece, managerul acţiunii, Viorel Nicolau, a condus întregul grup într-un loc unde aveau să se apropie mai mult de sufletul celui aflat de zece ani în paza Domnului, la mănăstirea Horaiţa… Introducerea în atmosfera mirifică a locurilor care au cunoscut minuni Dumnezeieşti a fost făcută de omul cu harul comunicării, ieromonahul Grigorie Stoica, ghidul Mănăstirii Horaiţa. În evoluţia arhitecturii moldoveneşti, biserica mănăstirii Horaiţa, ca stil, este unică, aici fiind prezente elemente din arhitectura romano-bizantină, precum şi influenţe ruseşti în numărul şi configuraţia celor 8 turle. Biserica, având 30 m lungime, 17 m laţime şi aproximativ 20 m înalţime, a fost construită exclusiv din piatră, numai bolţile sunt din cărămidă. Grosimea pereţilor variază între 1,6 şi 4 metri. Catapeteasma este unicat, în primul rând datorită aşezării amvonului deasupra uşilor împărăteşti. În al doilea rând, iconostasul, în formă de mitră arhierească, este unic datorită dispunerii celor două registre: al Sfinţilor Apostoli, de-a lungul unui bandou semicircular ce are în centru icoana Deisis, şi registrul profeţilor Vechiului Testament, în 14 medalioane intercalate în două vrejuri de viţă-de-vie din lemn sculptat. Sursa descriere: http://www.crestinortodox.ro
În aşteptarea slujbei de pomenire
Catapeteasma bisericii
  



















În acest loc binecuvântat de Dumnezeu, pelerinul dornic de linişte se poate bucura şi de un cuvânt folositor pentru viaţa duhovnicească. Pomenirea numelui doctorului Neaga în lăcaşul sfânt al bisericii a avut darul de a trimite direct gândurile noastre pline de evlavie acolo sus, unde trăieşte El în veşnicie.
Fie primit !
O masă de pomenire prăznuită prin bunavointa ostenitorilor mânăstirii a oferit energia cu care, cu toţii, să continue lucrarea de respectare a celui care a fost şi va rămâne în veşnica pomenire, dr. Valeriu Neaga...







Speranţa doctorului Neaga şi a generaţiei sale: tinerii...


















  


comentariu:

Sergiu-Marian D. Găbureac
FELICITĂRI !
Dr. Valeriu Neaga ne-a privit cu blândețea-i caracteristică și s-a bucurat alături de noi pentru clipele petrecute împreună la a XX-a întâlnire pe plaiuri nemțene. Pios omagiu !

BEREZOVSCHI Valentin, o viaţă din mărturisiri...

În loc de curriculum filatelic:
CONVORBIRE CU UN VETERAN AL FILATELIEI CRAIOVENE
N.R. - Domnule Valentin Berezovschi, niciodată nu mi-am închipuit că, după 42 de ani de la absolvirea şcolii (1960), în care v-am avut dascăl, să vină ziua în care eu, fostul Dvs. elev şi în ale filateliei, să vă iau un interviu tocmai despre activitatea filatelică pe care aţi desfaşurat-o de-a lungul celor peste 40 de ani.
V.B. - Dragă Nicule, mă bucur mult că unul dintre foştii mei elevi mă abordează într-o temă atât de dragă mie - filatelia.
N.R. - Ştiu că anul acesta (2002), mai precis în 26 decembrie, veţi împlini onorabila vârstă de 75 de ani. Vă doresc multă sănătate şi vă adresez o întrebare firească: cum vă simţiţi acum, sub povara atâtor ani ?
V.B. - Mulţumesc Domnului că am ajuns la această vârstă şi, sincer să fiu, nu prea simt povara anilor.
N.R. - Ştiu că în viaţă aţi avut multe pasiuni (sport, muzică, turism, filatelie, ca să citez câteva). Astăzi aş dori să discutăm despre una dintre aceste pasiuni pe care o mai aveţi şi în prezent - şi anume filatelia.
V.B. - Da, despre filatelie discut oricând cu multă plăcere deoarece mi-a adus multe satisfacţii. Ce doreşti să ştii ? 
N.R. - Fără discuţie, Dumneavoastră vă număraţi printre veteranii filateliei româneşti. Mare parte din activitatea desfăşurată de-a lungul anilor pot spune că o cunosc, însă sunt multe lucruri de care aş dori să se ştie chiar de la sursă. Pentru început obişnuita întrebare: cînd a început să vă pasioneze colecţionarea timbrelor?
V.B. - Sămânţa colecţionării a zăcut şi în mine, încă din anii copilăriei, deşi, pe atunci, timbre se găseau prea puţine deoarece corespondenţa era foarte redusă. Totuşi, îmi amintesc că primele mărci le-am achiziţionat în anul 1937, de la colegul meu de bancă, Marian Spânu, venit de la Bucureşti, şi al cărui tată fiind slujbaş la Primărie, îi aducea diferite plicuri francate. El dezlipea timbrele, iar dublurile le dădea în schimbul unor deschizătoare de la cutiile cu cremă de ghete „Gladys" (din care dacă trimiteai 100 de bucăţi la firmă primeai o minge de fotbal), pe cutii de chibrituri sau nasturi frumoşi. Aşa am achiziţionat şi eu primele timbre din care îmi amintesc pe cele cu Carol II călare, unele cu cercetaşi, altele cu costume naţionale. Le lipeam cu pap (faină cu apă) căci pe vremea aceea lipici nu aveam - într-un caiet de aritmetică. Aşa le păstram.
N.R. - Şi colecţionar adevărat când aţi devenit ?
V.B. - O. . . !, mult mai târziu; prin anul 1959, când am „nimerit" pe mâna unuia dintre pasionaţii vremii, Teodor Popescu, pe atunci secretarul Filialei Oltenia.
N.R. - Ce timbre aţi început să colecţionaţi ?
V.B. - Bineînţeles că timbre româneşti, iar din timbrele străine, pe cele cu tema sport. N.R. - Din câte îmi aduc aminte, primul Dvs. exponat a fost chiar cu tema sport şi cu el aţi obţinut chiar primul succes ca expozant. Greşesc?
V.B. - Este adevărat. în anul 1965 am participat cu exponatul „Sport" la prima ediţie a expoziţiei Balkanfila ce s-a organizat la Varna, în Bulgaria. Medalia de vermeil cu care a fost distins exponatul a constituit o surpriză plăcută pentru conducerea A.F.R., iar mie nici nu-mi venea a crede. îmi aduc aminte am primit din partea A.F.R. o adresă prin care eram felicitat pentru succesul obţinut şi eram invitat să particip într-o zi anume, la Ambasada Bulgariei, unde ambasadorul urma să ne înmâneze premiile. Eram uluit. Atunci i-am văzut pentru prima dată şi i-am cunoscut pe marii filatelişti ai vremii, pe Ludovic Dengel, Constantin Celarianu, Titus Crişan, Teodor Melnic, Petre Iosifescu, Ilie Demetrescu, Mark Horaţiu, ca să citez pe cei mai reprezentativi din cei aproape 50 de participanţi la acest moment festiv. Şi când te gândeşti că din câţi am fost atunci, numai eu şi distinsul Teodor Melnic mai suntem în activitate! Ceilalţi nu mai sunt printre noi. în anul următor, cu acelaşi exponat, la Naţionala '66 am obţinut medalia de argint. Acestea sunt pentru mine cele mai preţioase medalii din cele peste 50 pe care le am.
N.R. - Şi ce a urmat după aceea ?
V.B. - Ce să urmeze. Alte exponate, alte participări la zeci de expoziţii din ţară şi de peste hotare, alte distincţii, alte satisfacţii. Tu nu ştii cum e ?
N.R. - Care au fost exponatele care v-au adus aprecieri şi satisfacţii ?
V.B. - Fără să mă laud, toate exponatele pe care le-am avut, mi-au adus premii şi aprecierile juriilor. Dar iată câteva din ele : primul exponat „Sport", apoi „Campionatele mondiale de fotbal", „Curaj şi bărbăţie - box", „Pe aripile muzicii". „Pagini de operă", toate de filatelie tematică. Cu şapte ani în urmă am îndrăznit să realizez primul exponat de maximafilie intitulat „Muzicieni europeni". A fost o provocare pentru mine realizarea acestui exponat şi cred că am reuşit tocmai acum, la finalul „carierei", să mă înscriu şi în familia maximafiliştilor, iar rezultatele obţinute atestă că e un exponat bun.
N.R. - După câte am observat, aţi abordat două teme cu subiecte diametral opuse : sport şi muzică. De ce ?
V.B. - Cum să nu. În cei 37 de ani (1965-2002), am expus la 67 de expoziţii dintre care 22 internaţionale şi 45 interne. Cele mai importante distincţii obţinute au fost o medalie de aur în 1978, la bilaterala Craiova - Rzeszow, 5 de vermeil, 10 de argint, iar pe plan intern aş aminti de cele 18 medalii sau diplome în rang de medalie de vermeil şi 3 de vermeil mare (EFIRO "98, Naţionala de maximafilie Sibiu 2000 şi Naţionala open class de la Bistriţa. Dintre expoziţiile la care am expus, amintesc cele 3 expoziţiii F.I.P. - „Verso Mexico '68", „Polska \73" şi „ Philaserdica 79"" de la Sofia- apoi la 4 ediţii Balkanfila : Varna '65, Istambul '81, Novisad '87 şi Bacău "91. La acestea aş mai adăuga „Socfilex '79", „Eurofilex '85", trilaterala Rusia-România-Ungaria în 1994 la Moscova, bilateralele România-Ungaria din 1986 şi 1992 de la Reşiţa, la care aş adăuga participările de la tradiţionalele noastre expoziţii trilaterale interoraşe.
N.R. - O recoltă bogată pe care vă doresc ca în anii care urmează să o mai îmbogăţiţi. Şi acum spune-ţi-mi câte ceva despre activitatea dumneavoastră de membru de juriu.
V.B. - Mă număr printre membrii de juriu bătrâni, la propriu şi la figurat. Am debutat în anul 1970 ca membru asistent la bilaterala de tineret România-Germania de la Braşov, iar ultima expoziţie unde am fost solicitat a fost anul acesta la Bacău. Ca să fiu concret, precizez că sunt atestat ca membru de juriu treapta I în specialitatea tematică şi filatelie tradiţională. În cei 32 de ani am făcut parte din 53 de jurii, din care 16 internaţionale şi 17 interne la care am avut calitatea de preşedinte de juriu.
N.R. - Şi aici sunteţi de invidiat. Dar, era să uit, ce era poate mai important. Ce „dregătorii" aţi deţinut, bineînţeles pe linie filatelică, în toţi aceşti ani ?
V.B. - Am deţinut funcţia de preşedinte al Filialei A.F.R. Dolj în perioada 1966-1976 şi a Societăţii Filatelice Dolj între anii 1998 şi încă în acest moment, apoi vicepreşedinte mulţi ani, apoi preşedintele cercului „Pelendava". Aş mai aminti că în două legislaturi, 1968-1972 şi 1972-1976 am făcut parte din Consiliul Central al A.F.R.
N.R. - Ştiu că în numeroase ocazii aţi reprezentat filatelia românească la diferite acţiuni internaţionale. Amintiţi-ne câteva dintre acestea.
V.B. - Fără să par lipsit de modestie, dar fac parte din cei care, cu ani în urmă. s-au bucurat de aprecierile conducerii A.F.R. şi în mod special din partea preşedintelui, gen. col. rez. Constantin Smirnov şi domnilor Nicolae Tripcovici şi Vsevolod Surjicov pe care i-am considerat întotdeauna mentorii mei. Dânşii sunt aceia care mi-au încredinţat sarcini pe care cred că le-am îndeplinit cu bine. Astfel, în anii 1972 şi 1973, am condus delegaţia de tineret a A.F.R. la concursurile gen maraton pe teme de filatelie, care au avut loc în Polonia. La primul concurs, cel din 1972, echipajul compus din tinerii Mircea Scarlat şi Cristian Scăiceanu s-a clasat pe primul loc câştigând trofeul concursului. La cel de al doilea, din 15 echipaje, al nostru, compus din Cristian Scăiceanu şi Călin Marinescu, s-a clasat pe un onorant loc VI. In anii 1971 şi 1975 am participat la un simpozion pe teme de filatelie, la Varşovia, iar în 1975 la Moscova, am făcut parte din delegaţia A.F.R. la Expoziţia Socfilex. In anul 1974 am condus delegaţia de tineret a asociaţiei noas­tre la Sofia, pentru a vizita expoziţia mondială „Mladost". În fine, în 1976, am con­dus delegaţia A.F.R. în Cehoslovacia la bilaterala Cehoslovacia-România. Pe plan local am condus şi făcut parte din delegaţia Craiovei în Bulgaria, Polonia, Franţa.
N.R. - Auzindu-vă despre succesele obţinute de tinerii filatelişti români la concursurile internaţional, mi-am amintit şi despre activitatea Dvs. cu elevii din şcoala noastră, bineînţeles pe linie filatelică.
V.B. - Nicule, cred că îţi aduci aminte de „orele" de filatelie pe care le organizam la şcoală. Odată cu înfiinţarea cercului „Micii filatelişti" activitatea a început să dea roade. In afara cercului din şcoală l-am înfiinţat şi condus şi pe cel de pe lângă Casa Pionierilor. Cu copiii am realizat diferite miniexponate cu care ei au participat la expoziţiile organizate la Iaşi, Arad, Târgu Mureş, unde au obţinut aprecieri. Satisfacţiile mele sunt că tu şi alţi foşti elevi continuaţi activitatea filatelică.
N.R. - Rezultatele pe care le-aţi obţinut vă fac cinste. Desigur că în multe domenii aţi fost ajutat. Care v-au fost colaboratorii cei mai fideli cu care aţi colaborat ?
V.B. - Ai perfectă dreptate. Oricât m-aş fi străduit, singur, nu puteam obţine unele rezultate. Dintre cei care m-au sprijinit foarte mult, demonstrând că sunt oameni de caracter şi pasionaţi cu adevărat ai filateliei, fară să supăr pe cineva, i-aş numi pe Ion Ciolan, col. rez. Gheorghe Stanciu, Ştefan Ardeleanu, Gheorghe Văduva, Mircea Râpan, Constantin Iulian, Ion Pătraşcu, Iordan Popescu, Cristian Scăiceanu şi mulţi alţii.
N.R. - O ultimă întrebare. Pentru munca depusă aţi fost răsplătit vreodată ?
V.B. - Folosind o formulă oficială, aş spune că, pentru activitatea îndelungată şi rodnică în mişcarea filatelică din România, A.F.R. mi-a conferit „Insigna de aur" a A.F.R. în anul 1973 şi calitatea de „Membru de onoare" al A.F.R. în anul 1983. O altă insignă de onoare mi-a fost acordată în 1986, de către prietenii polonezi, din oraşul Rzeszow, pentru bună şi îndelungată colaborare.
N.R. - O activitate bogată, de invidiat, cu rezultate pe măsură care fac cinste oricărui membru al acestei mari familii a filateliştilor. Încă o dată, „La mulţi ani” domnule profesor Valentin Berezovschi!

Interviu consemnat de Nicu Răducanu
***********************
CONSĂTENI DE HÎNCEŞTI - BASARABIA
Extras dintr-o scrisoare despre relaţia apropiată cu
„consăteanul” dr. Valeriu Neaga 
Craiova 01.06.2013

sursa: https://ro.wikipedia.org
„...am scotocit în sertarele în care mai păstrez unele materiale filatelice, dar şi un dosar cu corespondenţa primită cu ani în urmă, de la oameni mai apropiaţi de mine, printr care şi dr.Valeriu Neaga, cel despre care v-am spus că-i eram, într-un fel, consătean. Valeriu avea la Hînceşti (R. Moldova) rude, la care în anii copilăriei, a petrecut unele vacanţe, (asta mi-a mărturisit el; eu eram prea mic şi neştiutor la vremea aceea. Rudele la care venea erau doi unchi: judecătorul Neaga şi preotul Androni Siminel. Dumneavoastră cunoaşteţi că a fost o vreme când basarabenii nu erau bine văzuţi şi tocmai de aceea m-a rugat să nu divulg că era din Basarabia, rugăminte pe care am respectat-o până în acest moment. I-am păstrat intimitatea scrisorilor sale, care, de altfel, nu spun nimic secret. Dar aceasta i-a fost dorinţa...” 
 - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - - -
... ca o confirmare a modului cum erau trataţi basarabenii aveţi şi o scrisoare primită de la dl. gen.(r) Constantin Smirnov, scrisoare în care-mi mărturiseşte şicanele făcute de către Şchiopârlan, directorul Poştei ceauşiste...

click buton dreapta mouse si apoi deschideti in alta fereastra pentru mărirea imaginii


 
 *********************************
LECŢIE DE MAXIMAFILIE
Bucureşti, 12 iulie 1993
...In legătură cu organizarea viitorului exponat, ai suficientă şi mare experienţă. Şi în maximafilie se aplică regulile tematice; în primul rând,  în mod obligatoriu,  să fie câte 2 ilustrate maxime pe foaie.Apoi, prezentarea echilibrată a personalităţilor, în sensul de a nu prezenta zece maxime cu Beethoven şi una cu Mozart (de exemplu), chiar dacă la unii compozitori "stai mai bine". Juriul şi nici vizitatorii, nu trebuie să sesizeze că-ţi lipsesc piese reprezentative şi de aceea foloseşti "umplutură".
In ceea ce priveşte textul, aşa cum mi-ai scris: numele şi prenumele compozitorului, anul naşterii şi morţii, eventual localităţile (pentru a putea urmări concordanţa de loc a ştampilei). Aceasta din urmă e facultativă.
Apoi, să te fereşti de prezentări "şablon", tip dicţionar, ca de ex.: compozitor, pianist şi dirijor german sau compozitor, dirijor şi organist francez.
Preferă o frază scurtă care să caracterizeze personalitatea în istoria muzicii universale. De exemplu:
-     Johannes BRAHMS (1833-1897)- unul din cei mai mari romantici germani, conţinuator direct al simfonismului, maestru în arta polifoniei şi a variaţiunilor, unul din maeştrii liedului. (sau poate şi mai scurt).
-     Charles GOUNOD (1818-1893)- cel mai de seamă prezentant al operei lirice franceze.
_ Piotr CEAIKOVSKI { 1840-1893) - unul dintre creatorii simfonismului rus. ....
- - - - - - - - - - - - - - - - -  - - - - - - - - - - - - - - - 
SALUTĂRILE DE LA PRIETENI - SEMNE ALE CONSIDERAŢIEI RECIPROCE

 
 ULTIMILE SCRISORI...FINALUL TRIST AL UNEI PRIETENII...
 **************************************
MEMBRU AL S.R.M.D.V.N.
 Dovedind responsabilitate pentru destinul maximafiliei româneşti, prof. Valentin Berezovschi a participat la organizarea activităţii de constituire şi de dezvoltare a Societăţii Române de Maximafilie "Dr. Valeriu Neaga", societate al cărui membru fondator a devenit în anul 2007.

prof. V. Berezovschi la constituirea SRMDVN - Sibiu, 2007

********************************************
Mărturisirile nu pot reda întreaga viaţă a unui om cu împlinirile dar, şi cu neîmplinirile din domeniul profesional şi cel al pasiunilor cu filatelia ca element principal.
 Profesorul Valentin Berezovschi şi-a consemnat amintirile vieţii în câteva cărţi care vor rămâne amintire vie pentru toţi prietenii şi vor contribui la istoria filateliei şi maximafiliei româneşti! 
Putere de muncă, domnule profesor Berezovschi, pentru a putea scrie încă multe amintiri !