În loc de curriculum filatelic:
CONVORBIRE CU UN VETERAN AL FILATELIEI CRAIOVENE
N.R. - Domnule
Valentin Berezovschi, niciodată nu mi-am închipuit că, după 42 de
ani de la absolvirea şcolii (1960), în care v-am avut dascăl, să vină ziua în
care eu, fostul Dvs. elev şi în ale filateliei, să vă iau un interviu tocmai
despre activitatea filatelică pe care aţi desfaşurat-o de-a lungul celor peste
40 de ani.
V.B. - Dragă Nicule, mă bucur mult că unul dintre foştii mei elevi mă abordează într-o temă atât de dragă mie - filatelia.
N.R. - Ştiu că anul acesta (2002), mai precis în 26 decembrie, veţi împlini onorabila vârstă de 75 de ani. Vă doresc multă sănătate şi vă adresez o întrebare firească: cum vă simţiţi acum, sub povara atâtor ani ?
V.B. - Mulţumesc Domnului că am ajuns la această vârstă şi, sincer să fiu, nu prea simt povara anilor.
N.R. - Ştiu că în viaţă aţi avut multe pasiuni (sport, muzică, turism, filatelie, ca să citez câteva). Astăzi aş dori să discutăm despre una dintre aceste pasiuni pe care o mai aveţi şi în prezent - şi anume filatelia.
V.B. - Da, despre filatelie discut oricând cu multă plăcere deoarece mi-a adus multe satisfacţii. Ce doreşti să ştii ?
N.R. - Fără discuţie, Dumneavoastră vă număraţi printre veteranii filateliei româneşti. Mare parte din activitatea desfăşurată de-a lungul anilor pot spune că o cunosc, însă sunt multe lucruri de care aş dori să se ştie chiar de la sursă. Pentru început obişnuita întrebare: cînd a început să vă pasioneze colecţionarea timbrelor?
V.B. - Sămânţa colecţionării a zăcut şi în mine, încă din anii copilăriei, deşi, pe atunci, timbre se găseau prea puţine deoarece corespondenţa era foarte redusă. Totuşi, îmi amintesc că primele mărci le-am achiziţionat în anul 1937, de la colegul meu de bancă, Marian Spânu, venit de la Bucureşti, şi al cărui tată fiind slujbaş la Primărie, îi aducea diferite plicuri francate. El dezlipea timbrele, iar dublurile le dădea în schimbul unor deschizătoare de la cutiile cu cremă de ghete „Gladys" (din care dacă trimiteai 100 de bucăţi la firmă primeai o minge de fotbal), pe cutii de chibrituri sau nasturi frumoşi. Aşa am achiziţionat şi eu primele timbre din care îmi amintesc pe cele cu Carol II călare, unele cu cercetaşi, altele cu costume naţionale. Le lipeam cu pap (faină cu apă) căci pe vremea aceea lipici nu aveam - într-un caiet de aritmetică. Aşa le păstram.
N.R. - Şi colecţionar adevărat când aţi devenit ?
V.B. - O. . . !, mult mai târziu; prin anul 1959, când am „nimerit" pe mâna unuia dintre pasionaţii vremii, Teodor Popescu, pe atunci secretarul Filialei Oltenia.
N.R. - Ce timbre aţi început să colecţionaţi ?
V.B. - Bineînţeles că timbre româneşti, iar din timbrele străine, pe cele cu tema sport. N.R. - Din câte îmi aduc aminte, primul Dvs. exponat a fost chiar cu tema sport şi cu el aţi obţinut chiar primul succes ca expozant. Greşesc?
V.B. - Este adevărat. în anul 1965 am participat cu exponatul „Sport" la prima ediţie a expoziţiei Balkanfila ce s-a organizat la Varna, în Bulgaria. Medalia de vermeil cu care a fost distins exponatul a constituit o surpriză plăcută pentru conducerea A.F.R., iar mie nici nu-mi venea a crede. îmi aduc aminte că am primit din partea A.F.R. o adresă prin care eram felicitat pentru succesul obţinut şi eram invitat să particip într-o zi anume, la Ambasada Bulgariei, unde ambasadorul urma să ne înmâneze premiile. Eram uluit. Atunci i-am văzut pentru prima dată şi i-am cunoscut pe marii filatelişti ai vremii, pe Ludovic Dengel, Constantin Celarianu, Titus Crişan, Teodor Melnic, Petre Iosifescu, Ilie Demetrescu, Mark Horaţiu, ca să citez pe cei mai reprezentativi din cei aproape 50 de participanţi la acest moment festiv. Şi când te gândeşti că din câţi am fost atunci, numai eu şi distinsul Teodor Melnic mai suntem în activitate! Ceilalţi nu mai sunt printre noi. în anul următor, cu acelaşi exponat, la Naţionala '66 am obţinut medalia de argint. Acestea sunt pentru mine cele mai preţioase medalii din cele peste 50 pe care le am.
N.R. - Şi ce a urmat după aceea ?
V.B. - Ce să urmeze. Alte exponate, alte participări la zeci de expoziţii din ţară şi de peste hotare, alte distincţii, alte satisfacţii. Tu nu ştii cum e ?
N.R. - Care au fost exponatele care v-au adus aprecieri şi satisfacţii ?
V.B. - Fără să mă laud, toate exponatele pe care le-am avut, mi-au adus premii şi aprecierile juriilor. Dar iată câteva din ele : primul exponat „Sport", apoi „Campionatele mondiale de fotbal", „Curaj şi bărbăţie - box", „Pe aripile muzicii". „Pagini de operă", toate de filatelie tematică. Cu şapte ani în urmă am îndrăznit să realizez primul exponat de maximafilie intitulat „Muzicieni europeni". A fost o provocare pentru mine realizarea acestui exponat şi cred că am reuşit tocmai acum, la finalul „carierei", să mă înscriu şi în familia maximafiliştilor, iar rezultatele obţinute atestă că e un exponat bun.
N.R. - După câte am observat, aţi abordat două teme cu subiecte diametral opuse : sport şi muzică. De ce ?
V.B. - Cum să nu. În cei 37 de ani (1965-2002), am expus la 67 de expoziţii dintre care 22 internaţionale şi 45 interne. Cele mai importante distincţii obţinute au fost o medalie de aur în 1978, la bilaterala Craiova - Rzeszow, 5 de vermeil, 10 de argint, iar pe plan intern aş aminti de cele 18 medalii sau diplome în rang de medalie de vermeil şi 3 de vermeil mare (EFIRO "98, Naţionala de maximafilie Sibiu 2000 şi Naţionala open class de la Bistriţa. Dintre expoziţiile la care am expus, amintesc cele 3 expoziţiii F.I.P. - „Verso Mexico '68", „Polska \73" şi „ Philaserdica 79"" de la Sofia- apoi la 4 ediţii Balkanfila : Varna '65, Istambul '81, Novisad '87 şi Bacău "91. La acestea aş mai adăuga „Socfilex '79", „Eurofilex '85", trilaterala Rusia-România-Ungaria în 1994 la Moscova, bilateralele România-Ungaria din 1986 şi 1992 de la Reşiţa, la care aş adăuga participările de la tradiţionalele noastre expoziţii trilaterale interoraşe.
N.R. - O recoltă bogată pe care vă doresc ca în anii care urmează să o mai îmbogăţiţi. Şi acum spune-ţi-mi câte ceva despre activitatea dumneavoastră de membru de juriu.
V.B. - Mă număr printre membrii de juriu bătrâni, la propriu şi la figurat. Am debutat în anul 1970 ca membru asistent la bilaterala de tineret România-Germania de la Braşov, iar ultima expoziţie unde am fost solicitat a fost anul acesta la Bacău. Ca să fiu concret, precizez că sunt atestat ca membru de juriu treapta I în specialitatea tematică şi filatelie tradiţională. În cei 32 de ani am făcut parte din 53 de jurii, din care 16 internaţionale şi 17 interne la care am avut calitatea de preşedinte de juriu.
N.R. - Şi aici sunteţi de invidiat. Dar, era să uit, ce era poate mai important. Ce „dregătorii" aţi deţinut, bineînţeles pe linie filatelică, în toţi aceşti ani ?
V.B. - Am deţinut funcţia de preşedinte al Filialei A.F.R. Dolj în perioada 1966-1976 şi a Societăţii Filatelice Dolj între anii 1998 şi încă în acest moment, apoi vicepreşedinte mulţi ani, apoi preşedintele cercului „Pelendava". Aş mai aminti că în două legislaturi, 1968-1972 şi 1972-1976 am făcut parte din Consiliul Central al A.F.R.
N.R. - Ştiu că în numeroase ocazii aţi reprezentat filatelia românească la diferite acţiuni internaţionale. Amintiţi-ne câteva dintre acestea.
V.B. - Fără să par lipsit de modestie, dar fac parte din cei care, cu ani în urmă. s-au bucurat de aprecierile conducerii A.F.R. şi în mod special din partea preşedintelui, gen. col. rez. Constantin Smirnov şi domnilor Nicolae Tripcovici şi Vsevolod Surjicov pe care i-am considerat întotdeauna mentorii mei. Dânşii sunt aceia care mi-au încredinţat sarcini pe care cred că le-am îndeplinit cu bine. Astfel, în anii 1972 şi 1973, am condus delegaţia de tineret a A.F.R. la concursurile gen maraton pe teme de filatelie, care au avut loc în Polonia. La primul concurs, cel din 1972, echipajul compus din tinerii Mircea Scarlat şi Cristian Scăiceanu s-a clasat pe primul loc câştigând trofeul concursului. La cel de al doilea, din 15 echipaje, al nostru, compus din Cristian Scăiceanu şi Călin Marinescu, s-a clasat pe un onorant loc VI. In anii 1971 şi 1975 am participat la un simpozion pe teme de filatelie, la Varşovia, iar în 1975 la Moscova, am făcut parte din delegaţia A.F.R. la Expoziţia Socfilex. In anul 1974 am condus delegaţia de tineret a asociaţiei noastre la Sofia, pentru a vizita expoziţia mondială „Mladost". În fine, în 1976, am condus delegaţia A.F.R. în Cehoslovacia la bilaterala Cehoslovacia-România. Pe plan local am condus şi făcut parte din delegaţia Craiovei în Bulgaria, Polonia, Franţa.
N.R. - Auzindu-vă despre succesele obţinute de tinerii filatelişti români la concursurile internaţional, mi-am amintit şi despre activitatea Dvs. cu elevii din şcoala noastră, bineînţeles pe linie filatelică.
V.B. - Nicule, cred că îţi aduci aminte de „orele" de filatelie pe care le organizam la şcoală. Odată cu înfiinţarea cercului „Micii filatelişti" activitatea a început să dea roade. In afara cercului din şcoală l-am înfiinţat şi condus şi pe cel de pe lângă Casa Pionierilor. Cu copiii am realizat diferite miniexponate cu care ei au participat la expoziţiile organizate la Iaşi, Arad, Târgu Mureş, unde au obţinut aprecieri. Satisfacţiile mele sunt că tu şi alţi foşti elevi continuaţi activitatea filatelică.
N.R. - Rezultatele pe care le-aţi obţinut vă fac cinste. Desigur că în multe domenii aţi fost ajutat. Care v-au fost colaboratorii cei mai fideli cu care aţi colaborat ?
V.B. - Ai perfectă dreptate. Oricât m-aş fi străduit, singur, nu puteam obţine unele rezultate. Dintre cei care m-au sprijinit foarte mult, demonstrând că sunt oameni de caracter şi pasionaţi cu adevărat ai filateliei, fară să supăr pe cineva, i-aş numi pe Ion Ciolan, col. rez. Gheorghe Stanciu, Ştefan Ardeleanu, Gheorghe Văduva, Mircea Râpan, Constantin Iulian, Ion Pătraşcu, Iordan Popescu, Cristian Scăiceanu şi mulţi alţii.
N.R. - O ultimă întrebare. Pentru munca depusă aţi fost răsplătit vreodată ?
V.B. - Folosind o formulă oficială, aş spune că, pentru activitatea îndelungată şi rodnică în mişcarea filatelică din România, A.F.R. mi-a conferit „Insigna de aur" a A.F.R. în anul 1973 şi calitatea de „Membru de onoare" al A.F.R. în anul 1983. O altă insignă de onoare mi-a fost acordată în 1986, de către prietenii polonezi, din oraşul Rzeszow, pentru bună şi îndelungată colaborare.
N.R. - O activitate bogată, de invidiat, cu rezultate pe măsură care fac cinste oricărui membru al acestei mari familii a filateliştilor. Încă o dată, „La mulţi ani” domnule profesor Valentin Berezovschi!
V.B. - Dragă Nicule, mă bucur mult că unul dintre foştii mei elevi mă abordează într-o temă atât de dragă mie - filatelia.
N.R. - Ştiu că anul acesta (2002), mai precis în 26 decembrie, veţi împlini onorabila vârstă de 75 de ani. Vă doresc multă sănătate şi vă adresez o întrebare firească: cum vă simţiţi acum, sub povara atâtor ani ?
V.B. - Mulţumesc Domnului că am ajuns la această vârstă şi, sincer să fiu, nu prea simt povara anilor.
N.R. - Ştiu că în viaţă aţi avut multe pasiuni (sport, muzică, turism, filatelie, ca să citez câteva). Astăzi aş dori să discutăm despre una dintre aceste pasiuni pe care o mai aveţi şi în prezent - şi anume filatelia.
V.B. - Da, despre filatelie discut oricând cu multă plăcere deoarece mi-a adus multe satisfacţii. Ce doreşti să ştii ?
N.R. - Fără discuţie, Dumneavoastră vă număraţi printre veteranii filateliei româneşti. Mare parte din activitatea desfăşurată de-a lungul anilor pot spune că o cunosc, însă sunt multe lucruri de care aş dori să se ştie chiar de la sursă. Pentru început obişnuita întrebare: cînd a început să vă pasioneze colecţionarea timbrelor?
V.B. - Sămânţa colecţionării a zăcut şi în mine, încă din anii copilăriei, deşi, pe atunci, timbre se găseau prea puţine deoarece corespondenţa era foarte redusă. Totuşi, îmi amintesc că primele mărci le-am achiziţionat în anul 1937, de la colegul meu de bancă, Marian Spânu, venit de la Bucureşti, şi al cărui tată fiind slujbaş la Primărie, îi aducea diferite plicuri francate. El dezlipea timbrele, iar dublurile le dădea în schimbul unor deschizătoare de la cutiile cu cremă de ghete „Gladys" (din care dacă trimiteai 100 de bucăţi la firmă primeai o minge de fotbal), pe cutii de chibrituri sau nasturi frumoşi. Aşa am achiziţionat şi eu primele timbre din care îmi amintesc pe cele cu Carol II călare, unele cu cercetaşi, altele cu costume naţionale. Le lipeam cu pap (faină cu apă) căci pe vremea aceea lipici nu aveam - într-un caiet de aritmetică. Aşa le păstram.
N.R. - Şi colecţionar adevărat când aţi devenit ?
V.B. - O. . . !, mult mai târziu; prin anul 1959, când am „nimerit" pe mâna unuia dintre pasionaţii vremii, Teodor Popescu, pe atunci secretarul Filialei Oltenia.
N.R. - Ce timbre aţi început să colecţionaţi ?
V.B. - Bineînţeles că timbre româneşti, iar din timbrele străine, pe cele cu tema sport. N.R. - Din câte îmi aduc aminte, primul Dvs. exponat a fost chiar cu tema sport şi cu el aţi obţinut chiar primul succes ca expozant. Greşesc?
V.B. - Este adevărat. în anul 1965 am participat cu exponatul „Sport" la prima ediţie a expoziţiei Balkanfila ce s-a organizat la Varna, în Bulgaria. Medalia de vermeil cu care a fost distins exponatul a constituit o surpriză plăcută pentru conducerea A.F.R., iar mie nici nu-mi venea a crede. îmi aduc aminte că am primit din partea A.F.R. o adresă prin care eram felicitat pentru succesul obţinut şi eram invitat să particip într-o zi anume, la Ambasada Bulgariei, unde ambasadorul urma să ne înmâneze premiile. Eram uluit. Atunci i-am văzut pentru prima dată şi i-am cunoscut pe marii filatelişti ai vremii, pe Ludovic Dengel, Constantin Celarianu, Titus Crişan, Teodor Melnic, Petre Iosifescu, Ilie Demetrescu, Mark Horaţiu, ca să citez pe cei mai reprezentativi din cei aproape 50 de participanţi la acest moment festiv. Şi când te gândeşti că din câţi am fost atunci, numai eu şi distinsul Teodor Melnic mai suntem în activitate! Ceilalţi nu mai sunt printre noi. în anul următor, cu acelaşi exponat, la Naţionala '66 am obţinut medalia de argint. Acestea sunt pentru mine cele mai preţioase medalii din cele peste 50 pe care le am.
N.R. - Şi ce a urmat după aceea ?
V.B. - Ce să urmeze. Alte exponate, alte participări la zeci de expoziţii din ţară şi de peste hotare, alte distincţii, alte satisfacţii. Tu nu ştii cum e ?
N.R. - Care au fost exponatele care v-au adus aprecieri şi satisfacţii ?
V.B. - Fără să mă laud, toate exponatele pe care le-am avut, mi-au adus premii şi aprecierile juriilor. Dar iată câteva din ele : primul exponat „Sport", apoi „Campionatele mondiale de fotbal", „Curaj şi bărbăţie - box", „Pe aripile muzicii". „Pagini de operă", toate de filatelie tematică. Cu şapte ani în urmă am îndrăznit să realizez primul exponat de maximafilie intitulat „Muzicieni europeni". A fost o provocare pentru mine realizarea acestui exponat şi cred că am reuşit tocmai acum, la finalul „carierei", să mă înscriu şi în familia maximafiliştilor, iar rezultatele obţinute atestă că e un exponat bun.
N.R. - După câte am observat, aţi abordat două teme cu subiecte diametral opuse : sport şi muzică. De ce ?
V.B. - Cum să nu. În cei 37 de ani (1965-2002), am expus la 67 de expoziţii dintre care 22 internaţionale şi 45 interne. Cele mai importante distincţii obţinute au fost o medalie de aur în 1978, la bilaterala Craiova - Rzeszow, 5 de vermeil, 10 de argint, iar pe plan intern aş aminti de cele 18 medalii sau diplome în rang de medalie de vermeil şi 3 de vermeil mare (EFIRO "98, Naţionala de maximafilie Sibiu 2000 şi Naţionala open class de la Bistriţa. Dintre expoziţiile la care am expus, amintesc cele 3 expoziţiii F.I.P. - „Verso Mexico '68", „Polska \73" şi „ Philaserdica 79"" de la Sofia- apoi la 4 ediţii Balkanfila : Varna '65, Istambul '81, Novisad '87 şi Bacău "91. La acestea aş mai adăuga „Socfilex '79", „Eurofilex '85", trilaterala Rusia-România-Ungaria în 1994 la Moscova, bilateralele România-Ungaria din 1986 şi 1992 de la Reşiţa, la care aş adăuga participările de la tradiţionalele noastre expoziţii trilaterale interoraşe.
N.R. - O recoltă bogată pe care vă doresc ca în anii care urmează să o mai îmbogăţiţi. Şi acum spune-ţi-mi câte ceva despre activitatea dumneavoastră de membru de juriu.
V.B. - Mă număr printre membrii de juriu bătrâni, la propriu şi la figurat. Am debutat în anul 1970 ca membru asistent la bilaterala de tineret România-Germania de la Braşov, iar ultima expoziţie unde am fost solicitat a fost anul acesta la Bacău. Ca să fiu concret, precizez că sunt atestat ca membru de juriu treapta I în specialitatea tematică şi filatelie tradiţională. În cei 32 de ani am făcut parte din 53 de jurii, din care 16 internaţionale şi 17 interne la care am avut calitatea de preşedinte de juriu.
N.R. - Şi aici sunteţi de invidiat. Dar, era să uit, ce era poate mai important. Ce „dregătorii" aţi deţinut, bineînţeles pe linie filatelică, în toţi aceşti ani ?
V.B. - Am deţinut funcţia de preşedinte al Filialei A.F.R. Dolj în perioada 1966-1976 şi a Societăţii Filatelice Dolj între anii 1998 şi încă în acest moment, apoi vicepreşedinte mulţi ani, apoi preşedintele cercului „Pelendava". Aş mai aminti că în două legislaturi, 1968-1972 şi 1972-1976 am făcut parte din Consiliul Central al A.F.R.
N.R. - Ştiu că în numeroase ocazii aţi reprezentat filatelia românească la diferite acţiuni internaţionale. Amintiţi-ne câteva dintre acestea.
V.B. - Fără să par lipsit de modestie, dar fac parte din cei care, cu ani în urmă. s-au bucurat de aprecierile conducerii A.F.R. şi în mod special din partea preşedintelui, gen. col. rez. Constantin Smirnov şi domnilor Nicolae Tripcovici şi Vsevolod Surjicov pe care i-am considerat întotdeauna mentorii mei. Dânşii sunt aceia care mi-au încredinţat sarcini pe care cred că le-am îndeplinit cu bine. Astfel, în anii 1972 şi 1973, am condus delegaţia de tineret a A.F.R. la concursurile gen maraton pe teme de filatelie, care au avut loc în Polonia. La primul concurs, cel din 1972, echipajul compus din tinerii Mircea Scarlat şi Cristian Scăiceanu s-a clasat pe primul loc câştigând trofeul concursului. La cel de al doilea, din 15 echipaje, al nostru, compus din Cristian Scăiceanu şi Călin Marinescu, s-a clasat pe un onorant loc VI. In anii 1971 şi 1975 am participat la un simpozion pe teme de filatelie, la Varşovia, iar în 1975 la Moscova, am făcut parte din delegaţia A.F.R. la Expoziţia Socfilex. In anul 1974 am condus delegaţia de tineret a asociaţiei noastre la Sofia, pentru a vizita expoziţia mondială „Mladost". În fine, în 1976, am condus delegaţia A.F.R. în Cehoslovacia la bilaterala Cehoslovacia-România. Pe plan local am condus şi făcut parte din delegaţia Craiovei în Bulgaria, Polonia, Franţa.
N.R. - Auzindu-vă despre succesele obţinute de tinerii filatelişti români la concursurile internaţional, mi-am amintit şi despre activitatea Dvs. cu elevii din şcoala noastră, bineînţeles pe linie filatelică.
V.B. - Nicule, cred că îţi aduci aminte de „orele" de filatelie pe care le organizam la şcoală. Odată cu înfiinţarea cercului „Micii filatelişti" activitatea a început să dea roade. In afara cercului din şcoală l-am înfiinţat şi condus şi pe cel de pe lângă Casa Pionierilor. Cu copiii am realizat diferite miniexponate cu care ei au participat la expoziţiile organizate la Iaşi, Arad, Târgu Mureş, unde au obţinut aprecieri. Satisfacţiile mele sunt că tu şi alţi foşti elevi continuaţi activitatea filatelică.
N.R. - Rezultatele pe care le-aţi obţinut vă fac cinste. Desigur că în multe domenii aţi fost ajutat. Care v-au fost colaboratorii cei mai fideli cu care aţi colaborat ?
V.B. - Ai perfectă dreptate. Oricât m-aş fi străduit, singur, nu puteam obţine unele rezultate. Dintre cei care m-au sprijinit foarte mult, demonstrând că sunt oameni de caracter şi pasionaţi cu adevărat ai filateliei, fară să supăr pe cineva, i-aş numi pe Ion Ciolan, col. rez. Gheorghe Stanciu, Ştefan Ardeleanu, Gheorghe Văduva, Mircea Râpan, Constantin Iulian, Ion Pătraşcu, Iordan Popescu, Cristian Scăiceanu şi mulţi alţii.
N.R. - O ultimă întrebare. Pentru munca depusă aţi fost răsplătit vreodată ?
V.B. - Folosind o formulă oficială, aş spune că, pentru activitatea îndelungată şi rodnică în mişcarea filatelică din România, A.F.R. mi-a conferit „Insigna de aur" a A.F.R. în anul 1973 şi calitatea de „Membru de onoare" al A.F.R. în anul 1983. O altă insignă de onoare mi-a fost acordată în 1986, de către prietenii polonezi, din oraşul Rzeszow, pentru bună şi îndelungată colaborare.
N.R. - O activitate bogată, de invidiat, cu rezultate pe măsură care fac cinste oricărui membru al acestei mari familii a filateliştilor. Încă o dată, „La mulţi ani” domnule profesor Valentin Berezovschi!
Interviu consemnat de Nicu
Răducanu
***********************
CONSĂTENI DE HÎNCEŞTI - BASARABIAExtras dintr-o scrisoare despre relaţia apropiată cu
„consăteanul” dr. Valeriu Neaga
Craiova 01.06.2013
 |
| sursa: https://ro.wikipedia.org |
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
... ca o confirmare a
modului cum erau trataţi basarabenii aveţi şi o scrisoare primită de la dl. gen.(r)
Constantin Smirnov, scrisoare în care-mi mărturiseşte şicanele făcute de către
Şchiopârlan, directorul Poştei ceauşiste...
 |
|
click buton dreapta mouse si apoi deschideti in alta fereastra pentru mărirea imaginii 
*********************************
LECŢIE DE MAXIMAFILIE 
Bucureşti, 12 iulie 1993
...In legătură cu organizarea viitorului exponat, ai suficientă şi mare
experienţă. Şi în maximafilie se aplică regulile tematice; în primul rând, în mod obligatoriu, să fie câte 2 ilustrate maxime pe foaie.Apoi, prezentarea
echilibrată a personalităţilor, în sensul de a nu prezenta zece maxime cu
Beethoven şi una cu Mozart (de exemplu), chiar dacă la unii compozitori "stai
mai bine". Juriul şi nici vizitatorii, nu trebuie să sesizeze că-ţi
lipsesc piese reprezentative şi de aceea foloseşti "umplutură".
In ceea ce priveşte textul, aşa cum mi-ai scris: numele şi prenumele
compozitorului, anul naşterii şi morţii, eventual localităţile (pentru a putea
urmări concordanţa de loc a ştampilei). Aceasta din urmă e facultativă.
Apoi, să te fereşti de prezentări "şablon", tip dicţionar, ca de
ex.: compozitor, pianist şi dirijor german sau compozitor, dirijor şi organist
francez.
Preferă o frază scurtă care să caracterizeze
personalitatea în istoria muzicii universale. De exemplu:
- Johannes BRAHMS (1833-1897)- unul din cei mai mari romantici germani, conţinuator
direct al simfonismului, maestru în arta polifoniei şi a variaţiunilor, unul
din maeştrii liedului. (sau poate şi mai scurt).
- Charles GOUNOD (1818-1893)- cel mai de
seamă prezentant al operei lirice
franceze.
_ Piotr CEAIKOVSKI { 1840-1893) - unul dintre creatorii simfonismului rus.
....
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
SALUTĂRILE DE LA PRIETENI - SEMNE ALE CONSIDERAŢIEI RECIPROCE
   
ULTIMILE SCRISORI...FINALUL TRIST AL UNEI PRIETENII...
 
**************************************
MEMBRU AL S.R.M.D.V.N.
Dovedind responsabilitate pentru destinul maximafiliei româneşti, prof. Valentin Berezovschi a participat la organizarea activităţii de constituire şi de dezvoltare a Societăţii Române de Maximafilie "Dr. Valeriu Neaga", societate al cărui membru fondator a devenit în anul 2007.
 
prof. V. Berezovschi la constituirea SRMDVN -
Sibiu, 2007
********************************************
Mărturisirile nu pot reda întreaga viaţă a unui om cu împlinirile dar, şi cu neîmplinirile din domeniul profesional şi cel al pasiunilor cu filatelia ca element principal.
Profesorul Valentin Berezovschi şi-a consemnat amintirile vieţii în câteva cărţi care vor rămâne amintire vie pentru toţi prietenii şi vor contribui la istoria filateliei şi maximafiliei româneşti!
Putere de muncă, domnule profesor Berezovschi, pentru a putea scrie încă multe amintiri !
 |
